Raspunsul lui - Sunt prizonierul graiurilor omenesti

Ma deprima forma fara fond
Ca si cuvantul secat de sensibilitate,
Se fugaresc in jurul unui rond
Plin de prostia ajunsa in etate!

Tot transformam o forma-n alte forme
Intr-un regres si pierdere de timp,
Uitand ca vom obtine mii de ciorne;
Absurda imitatie a Muntelui Olimp!

Intortochiata si senila-mi pare
Cultura-n litere si date,
Sa o-ntelegi e dulce sarbatoare
Cand glasul i se stinge-n epicele sopate !

Prea multa sete de alinte;
Ce multe graiuri intre noi s-arata!
Cumplit blestem straini intre cuvinte
Indemnul solidar va lumina vreodata?

.............................

Raspunsul lui - Dragostea, scopul primordial

Odata ce ai cunoscut dragostea moartea ti se pare insuportabila, inutila, nebuna, incepi sa o urasti, iti provoaca durere doar gandul la ea, pentru ca iubind ajungi sa pretuiesti viata cu tot ce contine, incepi a simti frumosul si fericirea scopului de a trai!

Dragostea reprezinta singurul leac real asupra bolilor sufletesti, iar cel care crede ca ceva de pe acest pamant, orice, poate suplini lipsa iubirii traieste intr-un con amar al inselaciunii!
Desi inutil amintesc totusi de lacrima brutei la vederea ghiocelului inocentei si plansetul fericirii la sosirea pacii dupa razboiul eminamente inutil si groaznic. Cand nu ai alt scop pentru care sa traiesti inseamna ca nu ai cunoscut dragostea sau iti lipsesc mangaierile ei trecute, caci nu exista exaltare mai mare si nici asteptare mai crancena decat cea a iubirii..

Faceti-va un scop din a darui iubire, iar existenta va capata scopul ei a priori!

Raspunsul lui - Mineralele sufletului meu

Cu totii avem o structura a sufletului, un arhetip dat de nestiut, un schelet pe care asezam bucuriile si ocarile vietii, un algoritm pe care se spijina imensa si complicata ecuatie a existentei! Acest utilaj de o complexitate infinita care probabil nu va fi pe de-a-ntregul explicat niciodata este sufletul, iar mineralele sufletului meu sunt onoarea si loialitatea.

Fara ele eu nu pot exista, mi-as pierde sinele si pe mine insumi in haul gheenei si focului vesnic. Orice as intreprinde, de factura morala sau mai putin morala, chiar sora cu rusinea, mai devreme sau mai tarziu voi reduce totul la muntele de onoare si farama sfanta de loialitate. Aproape sunt ca niste limite in calea de o forta oribila a raului general-universal, iar fraza ca binele invinge intotdeauna nu este o utopie cum zic unii si nici un concept depasit al timpului modern, ci pur si simplu reprezinta scopul Vacumului terestru si extraterestru de a exista si evolua. Din pacate insa pentru o mare parte din noi aceste minerale sunt pe cale de disparitie sau chiar lipsa, de aceea trebuiesc completate urgent, carentele sufletului reprezentand boala care usor, usor ne duce spre moarte interioara care din punctul meu de vedere este echivalenta cu moartea exterioara sau carnala.

In concluzie, care sunt mineralele sufletului tau?

Raspunsul ei - Ce fericiti...!

Am scris aseara tarziu in noapte cateva randuri, apoi m-am gandit ca ar fi mai bine sa pun aceasta poezie la care tin foarte mult "Ce fericiţi am fi-mpreună" ! A fost scrisa de Al. Vlahuţă in 27 iunie 1887, o adevarata traire si simtire omeneasca!

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! ...

Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti ...

Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.

O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ ...

De ce nu vrei ? ... Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.

Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.

La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar? ...

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti ...
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi ?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi? ...

Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept! ...

Ce fericiţi am fi-mpreună ! ...
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! ...

O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Reintoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! ...


Românul, an XXXI, nr 26, 27 iunie 1887

Raspunsul lui - Plangeam cu lacrimile ei…

De ce am facut noi acest blog?


Plangeam cu lacrimile ei…
Se apleca ea peste mine !
Nu ma privea cand ii spusei :
-Nu are sa imi fie bine !

Doar calde picaturi primeam
Intr-o retina imobila,
Si resemnat eu le striveam
Cu pleoapele in semn de mila !

Si am simtit cum e sa plangi
Sa iti orbeasca-ncet privirea…
Sa n-ai putinta ca sa frangi
Cu inima neamplinirea !

Povestile raman povesti,
Iar realitatea realitate….
Ramai fiinta ce umbresti,
Cu chipu-ti suferinti uitate!

Ne amagim cu vesnicia
Unui concept numit iubire,
Primind in schimb nimicnicia,
Ce naste numai despartire !!

As dori imens sa fie altfel
Sa nu conteze socialul,
Ce imi usuca-a mea speranta…
Iubim mai mult materialul !

Si uite-asa…
Multe trec, multe mai vin,
Se-ngramadesc pe-a mea carare !
Ramane-n urma doar pelin….
Dar cui ii pasa ca ma doare ??


Poate doar Mortii ce asteapta
Sa se infrupte iar cu mine….,
Dar iarasi Sadica ma iarta,
Sunt Prometeul pentru Sine !!

Castig sau pierd aceasta lupta ?
Am sa trisez intr-un final,
Tu Dragoste de ma asculta…
Sunt lacrima pe-al tau fundal…

Sunt sclavul cersind o dreptate,
Osteanul cremene de foc;
In bezna vede-o jumatate!!
E EA…..dar n-am avut noroc!!

N-as regreta sa mor acum,
Ucis de bezna sortii mele;
Caci viata-mi pare doar un fum,
Iar Omul maldar de surcele !!

Ramai pe veci ce mi-am dorit,
Tu Fata, ce mi-ai plans in gene…
Si eu in taina te-am iubit,
Te voi iubi ca timpul..
…ce-n soapta vantu-si cerne !!



…4UR…