Stau acum sprijinit de-o margine de lume si-mi descriu moralitatea emotiei, privind stralucirea revelatiei si a prieteniei. Pare inuman cat sentiment si cata iubire exista printre noi si in noi, care asemeni materiei negre din vidul universal care compune in mare parte trupul si sufletul infinitului ne inconjoara intr-o inlantuire de trairi fierbinti si care, in mod absolut identic, sunt invizibile ochiului uman si neantrenat mult prea adaptat epocii moderne si superficiale, dar..ce vina are ochiul? Un sublim organ ce ne ajuta si el cum poate; sufletul insa este in totalitate inadaptabil si pentru a simti curgerea dragostei prin venele sale rosii ca focul trebuie mai intai sa il detii. De aceea numai cei ce-l detin pot simti cu adevarat iubirea si o pot culege de peste tot, inclusiv din propriile nazuinte si sperante..
Analogia cu materia neagra omniprezenta nu este intamplatoare, caci amandoua sunt pretutindeni si nicaieri, le poti folosi si simti sau poti trai in haosul ignorantei si al urii, le poti vedea sau iti pot fi pe vecie ascunse. Atat de aproape si totusi atat de departe..
Cei care au fost onorati de Dumnezeu sa aiba un suflet curat vor lega intotdeauna prietenii pe intreaga durata a vietii, iar de cele mai multe ori nici macar ei nu sunt constienti de acest lucru si de asemenea cei care stiu nu-si pot explica. Dar cum poti explica nesfarsitul, plenitudinea, infinitul, iubirea? Nu poti, de aceea Tu, norocosule care te aflii in aceasta categorie de oameni pe cale de disparitie fii recunoscator pentru darul tau divin, iar Tu, cel care nu te aflii esti oricand binevenit, caci a impartasi cuiva dragostea ta se poate numi cu adevarat implinire sufleteasca, iar cand aceasta dragoste iti este impartasita inapoi se poate numi miracol!
Multe actiuni si repere pot contine frumos si buna intentie, dar fara ingrediente ca tandretea si gingasia ele nu pot atinge forma perfecta. Tandretea reprezinta eleganta emotiei si a sentimentului suprem, dragostea; reprezinta forma ideala de a face pe cineva sa inteleaga ca il iubesti sau ca-i oferi dragostea ta; tandretea desavarseste sentimentul asa cum lacrima pe un obraz alb desavarseste emotia oferind celuilalt siguranta intentiei si sinceritatii lui.
De multe ori sinceritate pura este confundata cu vulnerabilitatea propriei persoane si propriului suflet in fata celorlalti, chiar si a ta, cititorule, dar nu contine adevar aceasta superstitie suspicioasa, ci doar o scuza saraca in forta a celor care nu detin suflet si tandrete, dar mai ales a celor macinati continuu de invidie! Candva ma rugam pentru suferinta lor aproape incurabila, dar acum ii chem sa citeasca si mai ales sa asculte clinchetul nepamantean al gingasiei iubirii! De ce? Nu stiu, dar in timp ce caut acest raspuns va dau altul: umanitatea se aduna adeseori in vortexuri ale luminii sau ale intunericului, se comaseaza intr-un punct, tinde spre o anumita concentricitate aproape inconstienta, iar acum a venit vremea ca si noi, ultimii supravietuitori ai holocaustului iubirii tandre si a prieteniei eterne sa strangem randurile, inarmati cu arma culturii care este litera si cu arma dragostei care este sinceritatea!
Tandretea, o poezie a iubirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu