Ne schimbam, asa pe nesimtite, ne schimbam continuu si nici macar nu ne dam seama de acest fapt ireversibil si parsiv asa cum este si trecerea timpului, o iluzie la fel de mare ca si timpul in sine. Culmea tristetii, in anumite privinte eu nu ma pot schimba oricat as incerca si pentru infruntarea socialului reprezinta un lucru periculos pentru ambele tabere.
De exemplu nostalgia care ma cuprinde la auzul unor melodii din trecut sau la revederea zonelor pe unde am batut muntii candva este sora cu lacrima fierbinte a fericirii, dar si a tristetii crepusculare..a fost si nu mai este si chiar daca ar fi inca o data, ar fi ceva strain..Ne trebuiesc multi ani spre etate pentru a patrunde magia evenimentelor si oamenilor din trecutul nostru, unii chiar actuali ca si locurile dealtfel, totusi..nimic nu mai este, totul a fost!
E bine ca realizez acum si nu pe patul de moarte, asa cum fac unii si cum urasc eu la infinit acest comportament involuat si stupid, asa cum este viata cateodata. Sper sa invat a invata, a ierta, a ma bucura de trecut, a darui, a merge inainte, a iubi,a ingenunchia in fata umilintei, a infrana mandria, a slavi sufletul, iar voi ma veti ajuta sa infaptuiesc acestea, asa cum eu i-am ajutat pe altii si altii v-au ajutat pe voi!
Cateodata pentru mine trecutul este o capcana a splendorii si a vremurilor de basm, pe care le-am respirat si le-am trait, iar acum ma privesc dintr-un prea inalt pentru a fi atinse de putinele mele simturi. Oare greselile mele se intorc impotriva mea? Oare abia acum invat dragostea pentru simplu si sincer? Chiar si asa nu ar fi deloc prea tarziu, din contra..
Nu trebuie sa uitam niciodata cine suntem, de unde venim, ce am facut si ce amintiri am inglobat in memoria noastra umana, cat de efemer este totul si cat de pretios este momentul prezent, chiar aici..chiar acum..
Ma inchin in fata lirismului vietii mele si cu dragoste mediteraneana pe buze ii spun pentru a mia oara: Multumesc! In ciuda nostalgiei inrudita pe linie directa cu melancolia selenara sunt un om fericit si norocos, chiar foarte norocos, mai mult decat pot intelege eu acum cand sunt pe cale a-mi intalni semenii de mult pierduti.
Asteptarea a meritat pe deplin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu