Nu cunosc acest metal al sufletului, stiu doar ca este alcatuit din vesnicii! Citesc poezia ta, gandindu-ma la Verlaine. Ar fi fost fericit sa descopere ca are un continuator prin tine, prin poezia ta intre rugaciune si blestem! Uneori suntem prizonierii fricii de schimbare. Apoi asteptam totul sa vina prea usor, fara sacrificii sa luam recompensele pe care ni le ofera viata! De ce am asteptat atat?
Am inteles prin culoarea sufletului tau, una dintre cele mai importante practici spirituale: a lasa lucrurile asa cum sunt, fara interpretari, fara infrumusetari, fara judecata. Suferinta mea se naste din refuzul de a accepta si binecuvanta viata, exact asa cum este ea acum. Apoi, pe zi ce trece inteleg ca esti permanent langa mine ca o romanta de seara!
Tac si ascult!
Sursa aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu