Dor de white Christmas

Nu-i lumina nicari

A venit, a venit toamna!

Florin Bogardo - Omagiu

Frumos...Dedic aceste sublime acorduri domnului Bogardo, care ne asculta de Acolo, de unde vine si pleaca Totul!
..........

Dorul

MJ - You Are Not Alone

Michael Jackson - You Are Not Alone

Ce sunt lacrimile? Care este rostul lor?

Lacrimile sunt o necesitate a sufletului de a stoarce trupul de sentimente!
Lacrimile sunt inexprimabilul, momentul fara cuvinte, uimirea, bucuria si tristetea absoluta! Fara ele fiinta umana ar fi saracita de una din virtutiile sale, care sunt putine la numar, ar pierde o caracteristica fundamentala a...umanitatii sale!
Rostul izvorului de apa sarata oferit in dar lumii de ochii nostri este tainic si complex, dar se poate reduce la urmatoarele cuvinte: supapa sufletului in fata unei emotii puternice de necontrolat o reprezinta lacrima! Lacrima mangaie trupul in cel mai tandru mod, si el la randul lui cutremurat de trairea la limita suportabilului!
Lacrimile fac bine, in orice situatie; nu va sfiiti sa le-aratati lumii!

Michael Jackson

Michael, mostenirea sfanta pe care ne-ai lasat-o va dura in timp o vesnicie! Nu te vom uita niciodata! Ai fost, esti si vei ramane King of Pop! Acolo unde esti te salutam!

Michael Jackson

Idei romantice - Seninatate

Designer Richard Frinier

Sursa aici

Raspunsul lui

Ne schimbam, asa pe nesimtite, ne schimbam continuu si nici macar nu ne dam seama de acest fapt ireversibil si parsiv asa cum este si trecerea timpului, o iluzie la fel de mare ca si timpul in sine. Culmea tristetii, in anumite privinte eu nu ma pot schimba oricat as incerca si pentru infruntarea socialului reprezinta un lucru periculos pentru ambele tabere.

De exemplu nostalgia care ma cuprinde la auzul unor melodii din trecut sau la revederea zonelor pe unde am batut muntii candva este sora cu lacrima fierbinte a fericirii, dar si a tristetii crepusculare..a fost si nu mai este si chiar daca ar fi inca o data, ar fi ceva strain..Ne trebuiesc multi ani spre etate pentru a patrunde magia evenimentelor si oamenilor din trecutul nostru, unii chiar actuali ca si locurile dealtfel, totusi..nimic nu mai este, totul a fost!

E bine ca realizez acum si nu pe patul de moarte, asa cum fac unii si cum urasc eu la infinit acest comportament involuat si stupid, asa cum este viata cateodata. Sper sa invat a invata, a ierta, a ma bucura de trecut, a darui, a merge inainte, a iubi,a ingenunchia in fata umilintei, a infrana mandria, a slavi sufletul, iar voi ma veti ajuta sa infaptuiesc acestea, asa cum eu i-am ajutat pe altii si altii v-au ajutat pe voi!
Cateodata pentru mine trecutul este o capcana a splendorii si a vremurilor de basm, pe care le-am respirat si le-am trait, iar acum ma privesc dintr-un prea inalt pentru a fi atinse de putinele mele simturi. Oare greselile mele se intorc impotriva mea? Oare abia acum invat dragostea pentru simplu si sincer? Chiar si asa nu ar fi deloc prea tarziu, din contra..

Nu trebuie sa uitam niciodata cine suntem, de unde venim, ce am facut si ce amintiri am inglobat in memoria noastra umana, cat de efemer este totul si cat de pretios este momentul prezent, chiar aici..chiar acum..

Ma inchin in fata lirismului vietii mele si cu dragoste mediteraneana pe buze ii spun pentru a mia oara: Multumesc! In ciuda nostalgiei inrudita pe linie directa cu melancolia selenara sunt un om fericit si norocos, chiar foarte norocos, mai mult decat pot intelege eu acum cand sunt pe cale a-mi intalni semenii de mult pierduti.

Asteptarea a meritat pe deplin!

Raspunsul ei - Tandretea unui gand

Vesnic cersim ani si-ntelepciune aleasa,
Ne razvratim, ne plangem de nimicuri
Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire,
Timpul nu se-ntoarce din noi si din apusuri!



Dragostea-i unica vecie data noua,
Simtim fara sa-ntelegem gingasia-i aleasa
Si daca o sa-mi iei si sufletul din roua,
Tot m-as scula din moarte ca sa-ti fiu mireasa!

Autoare celebra-N R

Idei romantice - Doar noi...

Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.

Eminescu, M.

@ news.bbc.co.uk, Florida

Raspunsul lui - Primul prag al evolutiei

Corul celest incearca adeseori sa ma trezeasca din visul muritorului de rand si arareori reuseste deoarece sunt blestemat sa traiesc viata muritorului de rand, viata terestra, viata chinului inutil si a ignorantei..
Niciodata nu invatam de la altii sau din carti, intotdeauna ne trebuiesc mii de experiente stupide si dureroase pentru a intelege fundamentul simplu: ceea ce cautai a fost langa tine tot timpul, l-ai vazut,l-ai atins, dar nu ai inteles esentialul goanei tale dupa efemer.
Nu ne dorim dragostea si lumina, ne place drumul pana la ele si cu cat e mai greu si incalcit cu atat e mai bine, iar acest soi de masochism epic ne distruge pana la urma..
Mura in gura ni se ofera raspunsurile la intrebarile existentei si refuzam indarjit sa le acceptam luptand impotriva curentului armoniei pana la sfarsitul zilelor, crezand ca perfectiunea se afla un pic mai la vale sau mai la deal de noi! Cata naivitate, cata incapatanare! Cate praguri trebuie sa mai luam in frunte pentru a pricepe esenta vietii, iubirea..?
Informatia nu este de ajuns, nu este de ajuns sa stii ci trebuie sa si intelegi, toba de carte si de informatii nu te va ajuta in veci sa treci de primul prag al evolutiei daca nu simti si nu patrunzi esenta imensei enciclopedii..Trebuie sa trecem acest prim prag spre zenit, TREBUIE!

Idei romantice - Intre vis si realitate

Sursa aici

Peles, o farama de lumina in Noaptea Muzeelor

© 2009 Tandrete, Bucuresti

Pelesul mi se infatisaza ca o carte scrisa intr-un rafinat talent, care cu cat o citesti de mai multe ori cu atat descoperi alte aspecte profunde si alte frumuseti cu care nu ai reusit a tine pasul in precedentele contacte cu litera ei. Aceasta bijuterie romaneasca are cel putin misterul si splendoarea Muzeului Versailles, iar acest lucru nu face decat sa-mi umple inima de mandrie si simpla bucurie!

Marturisesc ca noaptea nu l-am vizitat niciodata pana acum, iar cultura ce zace la picioarele noastre in interiorul acestu-i palat m-a lasat pentru a multa oara cu gura cascata; evolutia artei te striga din toate colturile acestei minunatii asezata-n Carpati si te face sa reflectezi inca odata la puterea omului de a distruge sau a crea.

Asa cum energia cosmica nu este pozitiva sau negativa, ci doar este, asa si puterea, depinde doar cum o folosesti. Muzeul Peles reprezinta dovada pura ca fiinta umana si-a folosit puterea pentru a crea si evolua asa cum si noi ar trebui sa facem intotdeauna!

Idei romantice - Linistea ta

Sursa: http://betweennapsontheporch.blogspot.com/

Idei romantice - Invitatie la masa

Unii oamenii traiesc frumos si simt divin, cand au langa ei suflete curate sau suflete gemene, asa cum spunea buna mea prietena!

Sursa: simply-scapes.blogspot.com

Raspunsul lui-Portile gigantice se deschid

Uimit pasesc adeseori pe plaiurile imaginatiei care-s asa de aproape..o lacrima lumina ne desparte de uniunea lor cu realitatea, dar nu este posibil atat de usor, atat de simplu, cum dealtfel se si arata!
Avem nevoie de timp, de adaptare, de lunga asteptare pentru a primi atata armonie cata am fi in stare sa ducem, asa cum ochiul venit din bezna nu suporta lumina vietii asa si sufletul trait in penitenciarul imoralitatii nu poate concepe o alta stare, un alt continut poate al altui simt!
Pana atunci raman in luntrea mea cam rece si arat lumii portile gigantice ale binelui dat de Dumnezeu, care pana la urma este totul si care asteapta si dansul printre suspine transformarea sfanta a bicisnicului in fluture al evolutiei spirituale!

Pentru El devine un amuzament prelungit, pentru noi insa este o agonie a sentimentelor care in tocanita de idei si strigate neterminate rasufla greu, sugrumate de ipocrizia ignorantei. Frumosul nu mai este un secret, dragostea nu mai este un vis imposibil, moralitatea ne primeste intre virtutiile sale nemuritoare, trebuie doar sa intindem bratele puternice ale sufletului si sa ne infruptam cu iubire primordiala! Haide numa sa ne-nfruptam cu totii, haide..

Idei romantice - Relaxare

Sursa aici

Raspunsul lui - Sunt prizonierul graiurilor omenesti

Ma deprima forma fara fond
Ca si cuvantul secat de sensibilitate,
Se fugaresc in jurul unui rond
Plin de prostia ajunsa in etate!

Tot transformam o forma-n alte forme
Intr-un regres si pierdere de timp,
Uitand ca vom obtine mii de ciorne;
Absurda imitatie a Muntelui Olimp!

Intortochiata si senila-mi pare
Cultura-n litere si date,
Sa o-ntelegi e dulce sarbatoare
Cand glasul i se stinge-n epicele sopate !

Prea multa sete de alinte;
Ce multe graiuri intre noi s-arata!
Cumplit blestem straini intre cuvinte
Indemnul solidar va lumina vreodata?

.............................

Raspunsul ei - Tandretea unui gand...

Mihai Eminescu scria in una din scrisorile sale din 10 septembrie 1879:

’’Un lucru stiu si voi hotarât: sa fii a mea si pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui alta viata decât în apropierea ta si numai sub conditia aceasta voi în genere sa traiesc”

Am pornit acest blog din dorinta de a fi mai aproape de tine, de vise, de poezie. Satula de mizeria zilnica care ma inconjoara, cuvantul a devenit singura forma de evadare dintr-un spatiu ostil, neinteles! Incet, incet am crezut ca nu voi gasi ragazul de a-ti scrie, dar asa cum ai spus dragostea si dorul pot schimba multe in viata unui om, uneori chiar si destinul sau...!

Sub povara gandurilor...

Sursa: photo.net

Idei romantice - Amintire

Sursa aici

Raspunsul lui - Dragostea, scopul primordial

Odata ce ai cunoscut dragostea moartea ti se pare insuportabila, inutila, nebuna, incepi sa o urasti, iti provoaca durere doar gandul la ea, pentru ca iubind ajungi sa pretuiesti viata cu tot ce contine, incepi a simti frumosul si fericirea scopului de a trai!

Dragostea reprezinta singurul leac real asupra bolilor sufletesti, iar cel care crede ca ceva de pe acest pamant, orice, poate suplini lipsa iubirii traieste intr-un con amar al inselaciunii!
Desi inutil amintesc totusi de lacrima brutei la vederea ghiocelului inocentei si plansetul fericirii la sosirea pacii dupa razboiul eminamente inutil si groaznic. Cand nu ai alt scop pentru care sa traiesti inseamna ca nu ai cunoscut dragostea sau iti lipsesc mangaierile ei trecute, caci nu exista exaltare mai mare si nici asteptare mai crancena decat cea a iubirii..

Faceti-va un scop din a darui iubire, iar existenta va capata scopul ei a priori!

Raspunsul ei - Romanta de seara..

Nu cunosc acest metal al sufletului, stiu doar ca este alcatuit din vesnicii! Citesc poezia ta, gandindu-ma la Verlaine. Ar fi fost fericit sa descopere ca are un continuator prin tine, prin poezia ta intre rugaciune si blestem! Uneori suntem prizonierii fricii de schimbare. Apoi asteptam totul sa vina prea usor, fara sacrificii sa luam recompensele pe care ni le ofera viata! De ce am asteptat atat?

Am inteles prin culoarea sufletului tau, una dintre cele mai importante practici spirituale: a lasa lucrurile asa cum sunt, fara interpretari, fara infrumusetari, fara judecata. Suferinta mea se naste din refuzul de a accepta si binecuvanta viata, exact asa cum este ea acum. Apoi, pe zi ce trece inteleg ca esti permanent langa mine ca o romanta de seara!

Tac si ascult!

Sursa aici

Raspunsul lui - Mineralele sufletului meu

Cu totii avem o structura a sufletului, un arhetip dat de nestiut, un schelet pe care asezam bucuriile si ocarile vietii, un algoritm pe care se spijina imensa si complicata ecuatie a existentei! Acest utilaj de o complexitate infinita care probabil nu va fi pe de-a-ntregul explicat niciodata este sufletul, iar mineralele sufletului meu sunt onoarea si loialitatea.

Fara ele eu nu pot exista, mi-as pierde sinele si pe mine insumi in haul gheenei si focului vesnic. Orice as intreprinde, de factura morala sau mai putin morala, chiar sora cu rusinea, mai devreme sau mai tarziu voi reduce totul la muntele de onoare si farama sfanta de loialitate. Aproape sunt ca niste limite in calea de o forta oribila a raului general-universal, iar fraza ca binele invinge intotdeauna nu este o utopie cum zic unii si nici un concept depasit al timpului modern, ci pur si simplu reprezinta scopul Vacumului terestru si extraterestru de a exista si evolua. Din pacate insa pentru o mare parte din noi aceste minerale sunt pe cale de disparitie sau chiar lipsa, de aceea trebuiesc completate urgent, carentele sufletului reprezentand boala care usor, usor ne duce spre moarte interioara care din punctul meu de vedere este echivalenta cu moartea exterioara sau carnala.

In concluzie, care sunt mineralele sufletului tau?

Raspunsul ei - Ce fericiti...!

Am scris aseara tarziu in noapte cateva randuri, apoi m-am gandit ca ar fi mai bine sa pun aceasta poezie la care tin foarte mult "Ce fericiţi am fi-mpreună" ! A fost scrisa de Al. Vlahuţă in 27 iunie 1887, o adevarata traire si simtire omeneasca!

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! ...

Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti ...

Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.

O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ ...

De ce nu vrei ? ... Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.

Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.

La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar? ...

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti ...
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi ?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi? ...

Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept! ...

Ce fericiţi am fi-mpreună ! ...
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! ...

O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Reintoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! ...


Românul, an XXXI, nr 26, 27 iunie 1887

Raspunsul lui - Plangeam cu lacrimile ei…

De ce am facut noi acest blog?


Plangeam cu lacrimile ei…
Se apleca ea peste mine !
Nu ma privea cand ii spusei :
-Nu are sa imi fie bine !

Doar calde picaturi primeam
Intr-o retina imobila,
Si resemnat eu le striveam
Cu pleoapele in semn de mila !

Si am simtit cum e sa plangi
Sa iti orbeasca-ncet privirea…
Sa n-ai putinta ca sa frangi
Cu inima neamplinirea !

Povestile raman povesti,
Iar realitatea realitate….
Ramai fiinta ce umbresti,
Cu chipu-ti suferinti uitate!

Ne amagim cu vesnicia
Unui concept numit iubire,
Primind in schimb nimicnicia,
Ce naste numai despartire !!

As dori imens sa fie altfel
Sa nu conteze socialul,
Ce imi usuca-a mea speranta…
Iubim mai mult materialul !

Si uite-asa…
Multe trec, multe mai vin,
Se-ngramadesc pe-a mea carare !
Ramane-n urma doar pelin….
Dar cui ii pasa ca ma doare ??


Poate doar Mortii ce asteapta
Sa se infrupte iar cu mine….,
Dar iarasi Sadica ma iarta,
Sunt Prometeul pentru Sine !!

Castig sau pierd aceasta lupta ?
Am sa trisez intr-un final,
Tu Dragoste de ma asculta…
Sunt lacrima pe-al tau fundal…

Sunt sclavul cersind o dreptate,
Osteanul cremene de foc;
In bezna vede-o jumatate!!
E EA…..dar n-am avut noroc!!

N-as regreta sa mor acum,
Ucis de bezna sortii mele;
Caci viata-mi pare doar un fum,
Iar Omul maldar de surcele !!

Ramai pe veci ce mi-am dorit,
Tu Fata, ce mi-ai plans in gene…
Si eu in taina te-am iubit,
Te voi iubi ca timpul..
…ce-n soapta vantu-si cerne !!



…4UR…

Idei romantice - Oglinda alba

Mi-a placut intotdeauna mobila alba pentru diminetile insorite de primavara. Sa-mi culeg eu flori din gradina mea ....!

Sursa aici

Idei romantice - Un suflet dintr-o lumanare

De ce am facut noi acest blog?

Aceasta a devenit singura forma de comunicare, de speranta si armonie. Mi-e dor de atingerea ta, asemenea unui copil ....!

Lumina, atat ...!

Sursa aici

Chinul revelatiilor si tandretea

Stau acum sprijinit de-o margine de lume si-mi descriu moralitatea emotiei, privind stralucirea revelatiei si a prieteniei. Pare inuman cat sentiment si cata iubire exista printre noi si in noi, care asemeni materiei negre din vidul universal care compune in mare parte trupul si sufletul infinitului ne inconjoara intr-o inlantuire de trairi fierbinti si care, in mod absolut identic, sunt invizibile ochiului uman si neantrenat mult prea adaptat epocii moderne si superficiale, dar..ce vina are ochiul? Un sublim organ ce ne ajuta si el cum poate; sufletul insa este in totalitate inadaptabil si pentru a simti curgerea dragostei prin venele sale rosii ca focul trebuie mai intai sa il detii. De aceea numai cei ce-l detin pot simti cu adevarat iubirea si o pot culege de peste tot, inclusiv din propriile nazuinte si sperante..

Analogia cu materia neagra omniprezenta nu este intamplatoare, caci amandoua sunt pretutindeni si nicaieri, le poti folosi si simti sau poti trai in haosul ignorantei si al urii, le poti vedea sau iti pot fi pe vecie ascunse. Atat de aproape si totusi atat de departe..

Cei care au fost onorati de Dumnezeu sa aiba un suflet curat vor lega intotdeauna prietenii pe intreaga durata a vietii, iar de cele mai multe ori nici macar ei nu sunt constienti de acest lucru si de asemenea cei care stiu nu-si pot explica. Dar cum poti explica nesfarsitul, plenitudinea, infinitul, iubirea? Nu poti, de aceea Tu, norocosule care te aflii in aceasta categorie de oameni pe cale de disparitie fii recunoscator pentru darul tau divin, iar Tu, cel care nu te aflii esti oricand binevenit, caci a impartasi cuiva dragostea ta se poate numi cu adevarat implinire sufleteasca, iar cand aceasta dragoste iti este impartasita inapoi se poate numi miracol!

Multe actiuni si repere pot contine frumos si buna intentie, dar fara ingrediente ca tandretea si gingasia ele nu pot atinge forma perfecta. Tandretea reprezinta eleganta emotiei si a sentimentului suprem, dragostea; reprezinta forma ideala de a face pe cineva sa inteleaga ca il iubesti sau ca-i oferi dragostea ta; tandretea desavarseste sentimentul asa cum lacrima pe un obraz alb desavarseste emotia oferind celuilalt siguranta intentiei si sinceritatii lui.

De multe ori sinceritate pura este confundata cu vulnerabilitatea propriei persoane si propriului suflet in fata celorlalti, chiar si a ta, cititorule, dar nu contine adevar aceasta superstitie suspicioasa, ci doar o scuza saraca in forta a celor care nu detin suflet si tandrete, dar mai ales a celor macinati continuu de invidie! Candva ma rugam pentru suferinta lor aproape incurabila, dar acum ii chem sa citeasca si mai ales sa asculte clinchetul nepamantean al gingasiei iubirii! De ce? Nu stiu, dar in timp ce caut acest raspuns va dau altul: umanitatea se aduna adeseori in vortexuri ale luminii sau ale intunericului, se comaseaza intr-un punct, tinde spre o anumita concentricitate aproape inconstienta, iar acum a venit vremea ca si noi, ultimii supravietuitori ai holocaustului iubirii tandre si a prieteniei eterne sa strangem randurile, inarmati cu arma culturii care este litera si cu arma dragostei care este sinceritatea!

Tandretea, o poezie a iubirii...

Idei romantice - Sufletul tau

Imi place imaginea asta de suflet si am ales sa pornesc aceasta rubrica cu ea. Inima este facuta din scoici, poate auzi inima mea...!

Sursa aici