Raspunsul lui

Ne schimbam, asa pe nesimtite, ne schimbam continuu si nici macar nu ne dam seama de acest fapt ireversibil si parsiv asa cum este si trecerea timpului, o iluzie la fel de mare ca si timpul in sine. Culmea tristetii, in anumite privinte eu nu ma pot schimba oricat as incerca si pentru infruntarea socialului reprezinta un lucru periculos pentru ambele tabere.

De exemplu nostalgia care ma cuprinde la auzul unor melodii din trecut sau la revederea zonelor pe unde am batut muntii candva este sora cu lacrima fierbinte a fericirii, dar si a tristetii crepusculare..a fost si nu mai este si chiar daca ar fi inca o data, ar fi ceva strain..Ne trebuiesc multi ani spre etate pentru a patrunde magia evenimentelor si oamenilor din trecutul nostru, unii chiar actuali ca si locurile dealtfel, totusi..nimic nu mai este, totul a fost!

E bine ca realizez acum si nu pe patul de moarte, asa cum fac unii si cum urasc eu la infinit acest comportament involuat si stupid, asa cum este viata cateodata. Sper sa invat a invata, a ierta, a ma bucura de trecut, a darui, a merge inainte, a iubi,a ingenunchia in fata umilintei, a infrana mandria, a slavi sufletul, iar voi ma veti ajuta sa infaptuiesc acestea, asa cum eu i-am ajutat pe altii si altii v-au ajutat pe voi!
Cateodata pentru mine trecutul este o capcana a splendorii si a vremurilor de basm, pe care le-am respirat si le-am trait, iar acum ma privesc dintr-un prea inalt pentru a fi atinse de putinele mele simturi. Oare greselile mele se intorc impotriva mea? Oare abia acum invat dragostea pentru simplu si sincer? Chiar si asa nu ar fi deloc prea tarziu, din contra..

Nu trebuie sa uitam niciodata cine suntem, de unde venim, ce am facut si ce amintiri am inglobat in memoria noastra umana, cat de efemer este totul si cat de pretios este momentul prezent, chiar aici..chiar acum..

Ma inchin in fata lirismului vietii mele si cu dragoste mediteraneana pe buze ii spun pentru a mia oara: Multumesc! In ciuda nostalgiei inrudita pe linie directa cu melancolia selenara sunt un om fericit si norocos, chiar foarte norocos, mai mult decat pot intelege eu acum cand sunt pe cale a-mi intalni semenii de mult pierduti.

Asteptarea a meritat pe deplin!

Raspunsul ei - Tandretea unui gand

Vesnic cersim ani si-ntelepciune aleasa,
Ne razvratim, ne plangem de nimicuri
Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire,
Timpul nu se-ntoarce din noi si din apusuri!



Dragostea-i unica vecie data noua,
Simtim fara sa-ntelegem gingasia-i aleasa
Si daca o sa-mi iei si sufletul din roua,
Tot m-as scula din moarte ca sa-ti fiu mireasa!

Autoare celebra-N R

Raspunsul lui - Primul prag al evolutiei

Corul celest incearca adeseori sa ma trezeasca din visul muritorului de rand si arareori reuseste deoarece sunt blestemat sa traiesc viata muritorului de rand, viata terestra, viata chinului inutil si a ignorantei..
Niciodata nu invatam de la altii sau din carti, intotdeauna ne trebuiesc mii de experiente stupide si dureroase pentru a intelege fundamentul simplu: ceea ce cautai a fost langa tine tot timpul, l-ai vazut,l-ai atins, dar nu ai inteles esentialul goanei tale dupa efemer.
Nu ne dorim dragostea si lumina, ne place drumul pana la ele si cu cat e mai greu si incalcit cu atat e mai bine, iar acest soi de masochism epic ne distruge pana la urma..
Mura in gura ni se ofera raspunsurile la intrebarile existentei si refuzam indarjit sa le acceptam luptand impotriva curentului armoniei pana la sfarsitul zilelor, crezand ca perfectiunea se afla un pic mai la vale sau mai la deal de noi! Cata naivitate, cata incapatanare! Cate praguri trebuie sa mai luam in frunte pentru a pricepe esenta vietii, iubirea..?
Informatia nu este de ajuns, nu este de ajuns sa stii ci trebuie sa si intelegi, toba de carte si de informatii nu te va ajuta in veci sa treci de primul prag al evolutiei daca nu simti si nu patrunzi esenta imensei enciclopedii..Trebuie sa trecem acest prim prag spre zenit, TREBUIE!

Peles, o farama de lumina in Noaptea Muzeelor

© 2009 Tandrete, Bucuresti

Pelesul mi se infatisaza ca o carte scrisa intr-un rafinat talent, care cu cat o citesti de mai multe ori cu atat descoperi alte aspecte profunde si alte frumuseti cu care nu ai reusit a tine pasul in precedentele contacte cu litera ei. Aceasta bijuterie romaneasca are cel putin misterul si splendoarea Muzeului Versailles, iar acest lucru nu face decat sa-mi umple inima de mandrie si simpla bucurie!

Marturisesc ca noaptea nu l-am vizitat niciodata pana acum, iar cultura ce zace la picioarele noastre in interiorul acestu-i palat m-a lasat pentru a multa oara cu gura cascata; evolutia artei te striga din toate colturile acestei minunatii asezata-n Carpati si te face sa reflectezi inca odata la puterea omului de a distruge sau a crea.

Asa cum energia cosmica nu este pozitiva sau negativa, ci doar este, asa si puterea, depinde doar cum o folosesti. Muzeul Peles reprezinta dovada pura ca fiinta umana si-a folosit puterea pentru a crea si evolua asa cum si noi ar trebui sa facem intotdeauna!

Raspunsul lui-Portile gigantice se deschid

Uimit pasesc adeseori pe plaiurile imaginatiei care-s asa de aproape..o lacrima lumina ne desparte de uniunea lor cu realitatea, dar nu este posibil atat de usor, atat de simplu, cum dealtfel se si arata!
Avem nevoie de timp, de adaptare, de lunga asteptare pentru a primi atata armonie cata am fi in stare sa ducem, asa cum ochiul venit din bezna nu suporta lumina vietii asa si sufletul trait in penitenciarul imoralitatii nu poate concepe o alta stare, un alt continut poate al altui simt!
Pana atunci raman in luntrea mea cam rece si arat lumii portile gigantice ale binelui dat de Dumnezeu, care pana la urma este totul si care asteapta si dansul printre suspine transformarea sfanta a bicisnicului in fluture al evolutiei spirituale!

Pentru El devine un amuzament prelungit, pentru noi insa este o agonie a sentimentelor care in tocanita de idei si strigate neterminate rasufla greu, sugrumate de ipocrizia ignorantei. Frumosul nu mai este un secret, dragostea nu mai este un vis imposibil, moralitatea ne primeste intre virtutiile sale nemuritoare, trebuie doar sa intindem bratele puternice ale sufletului si sa ne infruptam cu iubire primordiala! Haide numa sa ne-nfruptam cu totii, haide..